VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când l-au prins Filistenii la Gat1
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei;
sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.
4Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu
şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
5Întruna ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că vor să-mi ia viaţa.
7Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui.
11Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
12Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina celor vii.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 561Dem Vorsänger. Nach [der Melodie]: »Die stumme Taube unter den Fremden.« Ein Miktam Davids; als ihn die Philister in Gat ergriffen.2O Gott, sei mir gnädig, denn der Mensch wütet gegen mich; den ganzen Tag bekriegt und bedrängt er mich!3Meine Widersacher wüten gegen mich den ganzen Tag, ja, viele bekriegen mich voller Hochmut.4Wenn mir angst ist, vertraue ich auf dich!5In Gott will ich rühmen sein Wort; auf Gott vertraue ich und fürchte mich nicht; was kann ein Mensch mir antun?6Täglich verdrehen sie meine Worte, auf mein Unglück gehen alle ihre Gedanken;7sie rotten sich zusammen, verbergen sich; sie beobachten meine Tritte, weil sie auf mein Leben lauern.8Sollten sie bei ihrer Bosheit entkommen? O Gott, stürze die Völker nieder im Zorn!9Du zählst, wie oft ich fliehen muss; sammle meine Tränen in deinen Schlauch! Stehen sie nicht in deinem Buch?10An dem Tag, da ich rufe, weichen meine Feinde zurück; das weiß ich, daß Gott für mich ist.11In Gott will ich rühmen das Wort, im HERRN will ich rühmen das Wort.12Auf Gott vertraue ich und fürchte mich nicht; was kann ein Mensch mir antun?13Die Gelübde, die ich dir, o Gott, gelobte, liegen auf mir; ich will dir Dankopfer entrichten!14Denn du hast meine Seele vom Tod gerettet, meine Füße vom Gleiten, damit ich wandle vor dem Angesicht Gottes im Licht des Lebens.