Biblia

1Pe malurile râurilor Babilonului
şedeam jos şi plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
3Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări,
şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –
4Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,
ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!