Biblia

Către mai marele cântăreţilor – De cântat ca şi „Crinii” – Un psalm al lui David1Scapă-mă, Dumnezeule,
căci îmi ameninţă apele viaţa.
2Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru Tine port eu ocara,
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
8Am ajuns un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10Plâng şi postesc,
şi ei mă ocărăsc.
11Mă îmbrac cu sac,
şi ei mă batjocoresc.
12Cei ce stau la poartă vorbesc de mine,
şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă groapa peste mine!
16Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine
17şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.
21Ei îmi pun fiere în mâncare,
şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22Să li se prefacă masa într-o cursă,
şi liniştea într-un laţ!
23Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
24Varsă-Ţi mânia peste ei,
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25Pustie să le rămână locuinţa,
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28Să fie şterşi din Cartea Vieţii,
şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29Eu sunt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări,
şi prin laude Îl voi preamări.
31Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel
cu coarne şi copite!
32Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură;
voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33Căci Domnul ascultă pe cei săraci
şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34Să-L laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele!
35Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
36sămânţa robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.