Biblia

O cântare de jale a lui David – Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuş1Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!
Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
2ca să nu mă sfâşie ca un leu
care înghite, fără să sară cineva în ajutor.
3Doamne Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău,
dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,
şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă,
să-mi calce viaţa la pământ,
şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)
6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta!
Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei,
trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!
7Să Te înconjoare adunarea popoarelor,
şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!
8Domnul judecă popoarele:
fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
9Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit,
Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10Scutul meu este în Dumnezeu,
care mântuieşte pe cei cu inima curată.
11Dumnezeu este un judecător drept,
un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia,
Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,
13îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare
şi-i aruncă săgeţi arzătoare!
14Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:
15face o groapă, o sapă,
şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui,
şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui.
17Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui
şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.