Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca şi „Crinul mărturiei” – O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură – Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi1Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i spărturile, căci se clatină!
3Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4Ai dat celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:
„Voi ieşi biruitor,
voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
7Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim este tăria capului Meu,
iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.
8Moab este ligheanul în care Mă spăl;
peste Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic.
12Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,
şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.