Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca şi „Crinul mărturiei” – O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură – Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi1Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i spărturile, căci se clatină!
3Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4Ai dat celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:
„Voi ieşi biruitor,
voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
7Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim este tăria capului Meu,
iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.
8Moab este ligheanul în care Mă spăl;
peste Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic.
12Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,
şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România