Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al fiilor lui Core – O cântare1Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit
lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2Cu mâna Ta ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei,
ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei.
3Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară,
nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale,
pentru că îi iubeai.
4Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu:
porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5Cu Tine doborâm pe vrăjmaşii noştri,
cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
6Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri
şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururi slăvim Numele Tău. (Oprire)
9Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine,
nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului,
şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
11Ne dai ca pe nişte oi de mâncat şi ne risipeşti printre neamuri.
12Vinzi pe poporul Tău pe nimic
şi nu-l socoteşti de mare preţ.
13Ne faci de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
14Ne faci de pomină printre neamuri
şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15Ocara mea este totdeauna înaintea mea,
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte,
la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat,
fără să fi călcat legământul Tău:
18da, inima nu ni s-a abătut,
paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor
şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta,
El, care cunoaşte tainele inimii?
22Dar din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele,
suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24Pentru ce Îţi ascunzi faţa?
Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire,
trupul nostru este lipit de pământ.
26Scoală-Te, ca să ne ajuţi!
Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!