Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3Ei îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat:
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5Ei se îmbărbătează în răutatea lor,
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse
şi zic: „Cine ne va vedea?”
6Pun la cale nelegiuiri
şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată, iată-i loviţi.
8Limba lor le-a pricinuit căderea;
şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.
9Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”,
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.