Biblia

Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul1Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
până vor trece nenorocirile.
2Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6Ei întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
7Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta până la nori.
11Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!