VDCC
CARTEA A TREIA
Un psalm al lui Asaf1
cu cei cu inima curată.
2Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,
când vedeam fericirea celor răi.
4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte,
şi trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7Li se bulbucă ochii de grăsime,
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9îşi înalţă gura până la ceruri,
şi limba le cutreieră pământul.
10De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin
11şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
20Ca un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21Când mi se amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22eram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:
fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
© Societatea Biblică Interconfesională din România