Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului1Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2Căci se măguleşte singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare;
nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4În aşternutul lui se gândeşte la răutate,
stă pe o cale care nu este bună,
şi nu urăşte răul.
5Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta, până la nori.
6Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,
şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
7Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
9Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc,
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.