Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1Cerurile spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
2O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
3Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte
al căror sunet să fie auzit:
4dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri El a întins un cort soarelui.
5Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6răsare la un capăt al cerurilor
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
7Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.
9Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
10Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat;
sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
13Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele
şi cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!