VDCC
Un psalm al lui David – Făcut când era în pustia lui Iuda1
Îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine,
într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt,
ca să-Ţi văd puterea şi slava.
3Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea,
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
6când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu
şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7Căci Tu eşti ajutorul meu,
şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
8Sufletul meu este lipit de Tine;
dreapta Ta mă sprijină.
9Dar cei ce caută să-mi ia viaţa
se vor duce în adâncimile pământului;
10vor fi daţi pradă sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;
oricine jură pe El se va făli,
căci va astupa gura mincinoşilor.
© Societatea Biblică Interconfesională din România