VDCC
Către mai marele cântăreţilor – De cântat cu flautele – Un psalm al lui David1
Ascultă suspinele mele!
2Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci către Tine mă rog!
3Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa!
Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.
4Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul;
cel rău nu poate locui lângă Tine.
5Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi;
Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea
6şi pierzi pe cei mincinoşi;
Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.
7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în Casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
8Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei!
Netezeşte calea Ta sub paşii mei.
9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;
inima le este plină de răutate,
gâtlejul le este un mormânt deschis,
şi pe limbă au vorbe linguşitoare.
10Loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule!
Fă-i să cadă prin înseşi sfaturile lor.
Prăbuşeşte-i în mijlocul păcatelor lor fără număr!
Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
11Atunci toţi cei ce se încred în Tine se vor bucura,
se vor înveseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.
Tu vei fi bucuria
celor ce iubesc Numele Tău.
12Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne,
şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
© Societatea Biblică Interconfesională din România