Biblia

CARTEA A DOUA
Către mai marele cântăreţilor – Cântarea fiilor lui Core1Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte,
când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
4Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine,
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime
şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire
ale unei mulţimi în sărbătoare.
5Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
6Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
7Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;
toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,
iar noaptea, cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9De aceea, zic lui Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?”
10Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia, când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
11Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.