VDCC
CARTEA A PATRA
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu1
din neam în neam.
2Înainte ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
5Îi mături ca un vis:
dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6înfloreşte dimineaţa şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
7Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
8Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai milă de robii Tăi!
14Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
© Societatea Biblică Interconfesională din România