VDCC
CARTEA A PATRA
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu1
din neam în neam.
2Înainte ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3Tu întorci pe oameni în ţărână
şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă din noapte.
5Îi mături ca un vis:
dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6înfloreşte dimineaţa şi creşte,
iar seara este tăiată şi se usucă.
7Noi suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de urgia Ta.
8Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre
şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani,
iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;
şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti?
Ai milă de robii Tăi!
14Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta,
şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru!
Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre,
da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Viertes Buch / Psalm 901Ein Gebet Moses, des Mannes Gottes. Herr, du bist unsere Zuflucht von Geschlecht zu Geschlecht!2Ehe die Berge wurden und du die Erde und den Erdkreis hervorbrachtest, ja, von Ewigkeit zu Ewigkeit bist du Gott!3Du lässt den Menschen zum Staub zurückkehren und sprichst: Kehrt zurück, ihr Menschenkinder!4Denn tausend Jahre sind vor dir wie der gestrige Tag, der vergangen ist, und wie eine Nachtwache.5Du lässt sie dahinfahren wie eine Wasserflut, sie sind wie ein Schlaf, wie das Gras, das am Morgen aufsprießt;6am Morgen blüht es und sprießt, am Abend welkt es und verdorrt.7Denn wir werden aufgerieben durch deinen Zorn und schnell hinweggerafft durch deinen Grimm.8Du hast unsere Missetaten vor dich hingestellt, unser geheimstes Tun in das Licht deines Angesichts.9Denn alle unsere Tage schwinden dahin durch deinen Zorn; wir verbringen unsere Jahre wie ein Geschwätz.10Unser Leben währt siebzig Jahre, und wenn es hoch kommt, so sind’s achtzig Jahre; und worauf man stolz ist, das war Mühsal und Nichtigkeit, denn schnell enteilt es, und wir fliegen dahin.11Wer erkennt aber die Stärke deines Zorns, deinen Grimm so, wie er zu fürchten ist?12Lehre uns unsere Tage richtig zählen, damit wir ein weises Herz erlangen!13Kehre zurück, o HERR! Wie lange noch? Und hab Erbarmen mit deinen Knechten!14Sättige uns früh mit deiner Gnade, so wollen wir jubeln und fröhlich sein unser Leben lang.15Erfreue uns so viele Tage, wie du uns beugtest, so viele Jahre, wie wir Unglück sahen.16Lass deinen Knechten dein Walten sichtbar werden, und deine Herrlichkeit ihren Kindern!17Und die Freundlichkeit des Herrn, unsres Gottes, sei über uns, und das Werk unsrer Hände fördere du für uns, ja, das Werk unsrer Hände wollest du fördern!