VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1
Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
2care cugetă lucruri rele în inima lor
şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!
3Ei îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)
4Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
Fereşte-mă de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
şi îmi întind capcane. – (Oprire)
6Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
9Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10Cărbuni aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi,
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ,
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare.
12Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit,
dreptate, celor lipsiţi.
13Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
© Societatea Biblică Interconfesională din România