VDCC
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare1
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
6Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii;
căci zic: „Cine aude?”
8Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
10Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte;
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, scutul nostru!
12Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului. – (Oprire)
14Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15Umblă încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.
© Societatea Biblică Interconfesională din România