VDCC
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare1
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
6Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii;
căci zic: „Cine aude?”
8Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
10Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte;
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, scutul nostru!
12Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului. – (Oprire)
14Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15Umblă încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 591Dem Vorsänger. »Verdirb nicht.« Von David, ein Miktam, als Saul das Haus bewachen ließ, um ihn zu töten.2Mein Gott, rette mich von meinen Feinden, beschütze mich vor meinen Widersachern!3Rette mich von den Übeltätern, und hilf mir gegen die Blutgierigen!4Denn siehe, sie lauern auf mein Leben, Starke sammeln sich gegen mich, o HERR, ohne mein Verschulden und ohne daß ich gesündigt hätte.5Gegen einen Unschuldigen laufen und rüsten sie sich; erwache, komm mir entgegen und sieh!6Ja, du, HERR, Gott der Heerscharen, du Gott Israels, erwache, um alle Heiden heimzusuchen; sei keinem der ruchlosen Verräter gnädig! (Sela.)7Sie kommen jeden Abend, heulen wie die Hunde und laufen in der Stadt umher.8Siehe, sie geifern mit ihrem Mund, Schwerter sind auf ihren Lippen; denn [sie denken:] »Wer hört es?«9Du aber, o HERR, lachst über sie, du spottest über alle Heiden.10Angesichts ihrer Macht will ich auf dich harren; denn Gott ist meine sichere Burg.11Mein Gott wird mir entgegenkommen mit seiner Gnade; Gott wird mich meine Lust sehen lassen an meinen Feinden.12Töte sie nicht, damit mein Volk es nicht vergisst; lass sie umherirren durch deine Macht und stürze sie nieder, Herr, unser Schild!13Das Wort ihres Mundes ist nichts als Sünde; sie sollen sich verstricken in ihrem Hochmut wegen des Fluches und wegen der Lüge, die sie aussprechen.14Vertilge sie im Zorn, vertilge sie, damit sie nicht mehr sind, damit man erkennt, daß Gott in Jakob herrscht bis an die Enden der Erde! (Sela.)15Jeden Abend kommen sie wieder, heulen wie die Hunde und laufen in der Stadt umher;16sie irren umher nach Fraß; wenn sie nicht satt werden, so bleiben sie über Nacht.17Ich aber will deine Macht besingen und jeden Morgen deine Gnade rühmen, daß du mir eine sichere Burg warst, und ein Zufluchtsort am Tag meiner Bedrängnis.18Ich will dir lobsingen, meine Stärke; denn Gott ist meine sichere Burg, der Gott, der mir Gnade erweist!