VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca şi „Crinul mărturiei” – O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură – Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi1
şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2Ai cutremurat pământul, l-ai despicat;
drege-i spărturile, căci se clatină!
3Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele,
ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4Ai dat celor ce se tem de Tine un steag,
ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui:
„Voi ieşi biruitor,
voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
7Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase;
Efraim este tăria capului Meu,
iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.
8Moab este ligheanul în care Mă spăl;
peste Edom Îmi arunc încălţămintea;
ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
10Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz!
Căci ajutorul omului este zadarnic.
12Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari,
şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 601Dem Vorsänger. Nach [der Melodie] »Lilie«. Ein Zeugnis. Ein Miktam von David; zum Lehren.2Als er mit den Aramäern von Mesopotamien und mit den Aramäern von Zoba gekämpft hatte, und Joab zurückkehrte und die Edomiter im Salztal schlug, zwölftausend Mann.3O Gott, du hast uns verworfen, du hast uns zerstreut, du bist zornig gewesen. Stelle uns wieder her!4Du hast das Land erschüttert und zerspalten; heile seine Brüche; denn es wankt!5Du hast dein Volk Hartes sehen lassen; du tränktest uns mit Taumelwein.6Du hast denen, die dich fürchten, ein Banner gegeben, daß sie sich erheben um der Wahrheit willen. (Sela.)7Damit deine Geliebten errettet werden, hilf durch deine Rechte und erhöre uns!8Gott hat gesprochen in seinem Heiligtum: »Ich will frohlocken! Ich will Sichem verteilen und das Tal Sukkoth ausmessen;9Gilead gehört mir, und Manasse gehört mir, und Ephraim ist die Festung meines Hauptes, Juda mein Herrscherstab;10Moab ist mein Waschbecken, auf Edom werfe ich meinen Schuh, jauchze mir zu, Philisterland!«11Wer führt mich in die feste Stadt, wer geleitet mich nach Edom?12Hast du uns, o Gott, nicht verstoßen, und ziehst nicht aus, o Gott, mit unseren Heeren?13Schaffe uns Hilfe in der Drangsal; Menschenhilfe ist ja nichtig!14Mit Gott werden wir Gewaltiges vollbringen, und er wird unsere Feinde zertreten.