Biblia

Un psalm al lui Asaf1Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
4Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
şi va arde mânia Ta ca focul?
6Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
7Căci au mâncat pe Iacov
şi i-au pustiit locuinţa.
8Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale!
Căci suntem nenorociţi de tot!
9Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor,
batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci
şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.