VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1
2M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
3Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut,
şi s-au încrezut în Domnul.
4Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.
6Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –
8vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
9Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare;
iată că nu-mi închid buzele.
Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10Nu ţin în inima mea îndurarea Ta,
ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta,
şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi întotdeauna.
12Căci rele fără număr mă împresoară,
m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima.
13Izbăveşte-mă, Doamne!
Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi
toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine
cei ce-mi doresc pierzarea!
15Să rămână înlemniţi de ruşinea lor
cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare:
„Mărit să fie Domnul!”
17Eu sunt sărac şi lipsit,
dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!
© Societatea Biblică Interconfesională din România