Biblia

CARTEA ÎNTÂIA1Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4Nu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.