VDCC
Smerirea şi căinţa lui Iov1
2„Ştiu că Tu poţi totul
şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
3„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” –
„Da, am vorbit, fără să le înţeleg,
de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
4„Ascultă-Mă şi voi vorbi;
te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine;
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6De aceea mi-e scârbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”7
8Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.10
11Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
12În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
13A avut şapte fii şi trei fete;
14celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
16Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.
© Societatea Biblică Interconfesională din România