Biblia

A doua cuvântare a lui Ţofar1Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2„Gândurile mele mă silesc să răspund,
şi frământarea mea nu-mi dă pace.
3Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine,
şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
4Nu ştii tu că, demult de tot,
de când a fost aşezat omul pe pământ,
5biruinţa celor răi a fost scurtă,
şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri,
şi capul i-ar ajunge până la nori,
7va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,
şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”
8Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
9Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.10Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11Oasele lui, pline de vlaga tinereţii,
îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.
12Dulce era răul în gura lui,
îl ascundea sub limbă,
13îl mesteca întruna şi nu-l lăsa,
îl ţinea în cerul gurii:
14dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15Bogăţiile înghiţite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16Otravă de aspidă a supt
şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.
17Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele
şi râurile de miere şi de lapte,
18va da înapoi ce a câştigat
şi nu va mai trage folos din câştig;
va da înapoi tot ce a luat
şi nu se va mai bucura de el,
19căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară,
a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
20Lăcomia lui n-a cunoscut margini;
dar nu va scăpa ce are mai scump.
21Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.
22În mijlocul belşugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.23Şi iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
24Dacă va scăpa de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
25Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui,
şi îl apucă spaimele morţii.
26Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul,
şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
27Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
şi pământul se va ridica împotriva lui.
28Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”