VDCC
1
2„Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
3când zici: „La ce-mi foloseşte,
ce câştig am că nu păcătuiesc?”
4Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi totodată.
5Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
6Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?
Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
7Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna ta?
8Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău,
dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.9
se plâng de silnicia multora;
10dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului
şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”
12Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,
din pricina mândriei celor răi.
13Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă,
Cel Atotputernic nu ia aminte.14
totuşi pricina ta este înaintea Lui:
aşteaptă-L!
15Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă,
nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”
© Societatea Biblică Interconfesională din România