Biblia

Cuvântarea lui Elihu1Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
4Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.6Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni:
de aceea m-am temut
şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
7Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea,
marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”
8Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9Nu vârsta aduce înţelepciunea,
nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
10Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre,
v-am urmărit dovezile,
cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
12V-am dat toată luarea aminte;
şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea;
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”
14Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul:
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.15Ei se tem, nu mai răspund!
Li s-a tăiat cuvântul!
16Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările,
până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
17Vreau să răspund şi eu la rândul meu,
vreau să spun şi eu ce gândesc.
18Căci sunt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21Nu voi căuta la înfăţişare,
nu voi linguşi pe nimeni;
22căci nu ştiu să linguşesc:
altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.