VDCC
Cuvântarea lui Elihu1
2Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
4Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.6
de aceea m-am temut
şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
7Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea,
marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”
8Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9Nu vârsta aduce înţelepciunea,
nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
10Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre,
v-am urmărit dovezile,
cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
12V-am dat toată luarea aminte;
şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea;
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”
14Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul:
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.15
Li s-a tăiat cuvântul!
16Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările,
până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
17Vreau să răspund şi eu la rândul meu,
vreau să spun şi eu ce gândesc.
18Căci sunt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21Nu voi căuta la înfăţişare,
nu voi linguşi pe nimeni;
22căci nu ştiu să linguşesc:
altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Elihu tadelt Hiobs Freunde und redet zu Hiob1Und jene drei Männer hörten auf, Hiob zu antworten, weil er in seinen Augen gerecht war.2Da entbrannte der Zorn Elihus, des Sohnes Baracheels, des Busiters, aus dem Geschlecht Ram; über Hiob entbrannte sein Zorn, weil er meinte, er sei Gott gegenüber im Recht;3über seine drei Freunde aber entbrannte sein Zorn, weil sie keine Antwort fanden und Hiob doch verurteilten.4Elihu aber hatte mit seiner Rede an Hiob gewartet; denn jene waren älter als er.5Als aber Elihu sah, daß im Mund jener drei Männer keine Antwort mehr war, da entbrannte sein Zorn.6Und Elihu, der Sohn Baracheels, der Busiter, ergriff das Wort und sprach: Jung bin ich an Jahren, ihr aber seid grau; darum scheute und fürchtete ich mich, euch mein Wissen zu verkünden.7Ich dachte: Die Betagten sollen reden und die Bejahrten Weisheit lehren!8Aber der Geist ist es im Menschen, und der Odem des Allmächtigen, der sie verständig macht.9Nicht alle Angesehenen sind weise, und nicht alle Alten verstehen sich aufs Recht.10Darum sage ich: Hört auf mich, so will ich mein Wissen verkünden, ja, auch ich!11Siehe, ich habe eure Reden abgewartet, auf eure Einsichten gehört, bis ihr die [rechten] Worte finden würdet;12und ich gab aufmerksam auf euch Acht – aber siehe, da war keiner, der Hiob widerlegt hätte, der seine Reden beantwortet hätte!13Sagt nur ja nicht: »Wir haben die Weisheit gefunden: Gott wird ihn wegfegen, nicht ein Mensch!«14Er hat seine Worte nicht an mich gerichtet, so will ich ihm auch nicht mit euren Worten antworten.15Sie sind bestürzt, sie geben keine Antwort mehr, die Worte sind ihnen ausgegangen!16Und ich sollte warten, weil sie nichts sagen, weil sie dastehen und nicht mehr antworten?17So will auch ich nun meinen Teil erwidern und mein Wissen verkünden, ja, auch ich!18Denn ich bin voll von Worten, und der Geist, der in mir ist, drängt mich dazu.19Siehe, mein Inneres ist wie Wein, der nicht geöffnet wurde; wie [Wein], der selbst aus neuen Schläuchen hervorbricht.20Ich will reden, damit ich Luft bekomme; ich will meine Lippen auftun und antworten.21Ich will aber für niemand Partei ergreifen und keinem Menschen schmeicheln;22denn ich kann nicht schmeicheln – leicht könnte mein Schöpfer mich sonst wegraffen!