Biblia

A treia cuvântare a lui Elifaz1Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2„Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?
Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
3Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?
Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
4Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare
şi intră la judecată cu tine?5Nu-i mare răutatea ta?
Şi fărădelegile tale fără număr?
6Luai fără pricină zăloguri de la fraţii tăi,
lăsai fără haine pe cei goi.
7Nu dădeai apă omului însetat,
nu voiai să dai pâine omului flămând.
8Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale,
şi braţele orfanilor le frângeai.
10Pentru aceea eşti înconjurat de curse
şi te-a apucat groaza dintr-odată.
11Nu vezi dar acest întuneric,
aceste ape multe care te năpădesc?
12Nu este Dumnezeu sus în ceruri?
Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!
13Şi tu zici: „Ce ştie Dumnezeu?
Poate să judece El prin întunericul de nori?
14Îl înfăşoară norii, nu vede nimic,
bolta cerească abia dacă o străbate!”15Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche,
pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
16care au fost luaţi înainte de vreme
şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
17Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?”
18Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. –
Departe de mine sfatul celor răi! –
19Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,
cel nevinovat va râde de ei
20şi va zice: „Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi!
Iată-le bogăţiile arse de foc!”21Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace;
te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
22Primeşte învăţătură din gura Lui
şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
23Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic,
dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24Aruncă dar aurul în ţărână,
aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
25Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău,
argintul tău, bogăţia ta.
26Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta
şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti,
pe cărările tale va străluci lumina.
29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:
Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
30El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,
care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”