Biblia

Cuvântarea lui Elifaz către Iov1Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3De multe ori tu ai învăţat pe alţii
şi ai întărit mâinile slăbite.
4Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
5Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab!
Acum, când eşti atins tu, te tulburi!
Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
6Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?7Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
8După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
9Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
10Mugetul leilor încetează,
dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
11Leul bătrân piere din lipsă de pradă,
şi puii leoaicei se risipesc.Toţi oamenii sunt vinovaţi12Un cuvânt s-a furişat până la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
13În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
14m-a apucat groaza şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremurat.
15Un duh a trecut pe lângă mine…
tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
18Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi,
pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
21Li se taie firul vieţii:
mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!