Biblia

Plângerea lui Iov1După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2A luat cuvântul şi a zis:
3„Blestemată să fie ziua în care m-am născut
şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”
4Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea,
şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul {Sau: crocodilul};
9să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aştepte lumina
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.11De ce n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12De ce am găsit genunchi care să mă primească?
Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14cu împăraţii şi cei mari de pe pământ,
care şi-au zidit falnice morminte,
15cu domnitorii care aveau aur
şi şi-au umplut casele cu argint.
16Sau n-aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stârpitură îngropată,
ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud glasul asupritorului;
19cel mic şi cel mare sunt totuna acolo,
şi robul scapă de stăpânul său.20Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă
şi viaţă celor amărâţi la suflet,
21care aşteaptă moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
22care n-ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –
23Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
24Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele,
şi jalea mi se varsă ca apa.
25De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.”