Biblia

A doua cuvântare a lui Elifaz1Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?
Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,
nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura,
şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6Nu eu, ci gura ta te osândeşte,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Tu eşti omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;
şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?
Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10Între noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…
12Încotro te trage inima
şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia
şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:
14„Ce este omul, ca să fie curat?
Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul,
care bea nelegiuirea ca apa!”?17Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
19cărora singuri li se dăduse ţara
şi printre care niciun străin nu venise încă.
20„Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,
toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
21Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l ameninţă;
23aleargă încoace şi încolo să caute pâine,
ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
24Necazul şi neliniştea îl înspăimântă
şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28şi locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29Nu se va mai îmbogăţi,
averea nu-i va creşte,
şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30Nu va putea ieşi din întuneric,
flacăra îi va arde mlădiţele,
şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31Dacă se încrede în rău, se înşală,
căci răul îi va fi răsplata.
32Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,
şi ramura lui nu va mai înverzi.
33Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,
şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35El zămisleşte răul şi naşte răul:
în sânul lui coace roade care-l înşală.”