Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Se cântă ca „cerboaica zorilor” – Un psalm al lui David1Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit
şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
2Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi:
strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
3Totuşi Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
4În Tine se încredeau părinţii noştri:
se încredeau, şi-i izbăveai.
5Strigau către Tine, şi erau scăpaţi;
se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine.
6Dar eu sunt vierme, nu om,
am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
7Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
8„S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul,
să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
9Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei,
m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
10de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta,
din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul,
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
12O mulţime de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
13Îşi deschid gura împotriva mea
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
14Am ajuns ca apa care se scurge,
şi toate oasele mi se despart;
mi s-a făcut inima ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
15Mi se usucă puterea ca lutul
şi mi se lipeşte limba de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
16Căci nişte câini mă înconjoară,
o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns mâinile şi picioarele:
17toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei însă pândesc şi mă privesc;
18îşi împart hainele mele între ei
şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
19Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20Scapă-mi sufletul de sabie
şi viaţa din ghearele câinilor!
21Scapă-mă din gura leului
şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22Voi vesti Numele Tău fraţilor mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
23Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L!
Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
24Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit
şi nu-Şi ascunde faţa de el,
ci îl ascultă când strigă către El.
25În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:
şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
26Cei săraci vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda:
veselă să vă fie inima pe vecie!
27Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul:
toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
28Căci a Domnului este împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
29Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei;
înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30O sămânţă de oameni Îi va sluji;
şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
31Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.