Biblia

Către mai marele cântăreţilor – De cântat pe ghitit – Un psalm al lui Asaf1Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!
Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă,
din harpa cea plăcută şi din lăută!
3Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă,
la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4Căci aceasta este o Lege pentru Israel,
o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului…
Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: –
6„I-am descărcat povara de pe umăr,
şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit;
ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului
şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)
8Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui;
Israele, de M-ai asculta!
9Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău
şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10Eu sunt Domnul Dumnezeul tău
care te-am scos din ţara Egiptului;
deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!”
11Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu,
Israel nu M-a ascultat.
12Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor,
şi au urmat sfaturile lor.
13O! de M-ar asculta poporul Meu,
de ar umbla Israel în căile Mele!
14Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,
Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi,
şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă.