Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

Către mai marele cântăreţilor – De cântat pe ghitit – Un psalm al lui Asaf1Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!
Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă,
din harpa cea plăcută şi din lăută!
3Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă,
la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4Căci aceasta este o Lege pentru Israel,
o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,
când a mers împotriva ţării Egiptului…
Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: –
6„I-am descărcat povara de pe umăr,
şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit;
ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului
şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)
8Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui;
Israele, de M-ai asculta!
9Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău
şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10Eu sunt Domnul Dumnezeul tău
care te-am scos din ţara Egiptului;
deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!”
11Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu,
Israel nu M-a ascultat.
12Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor,
şi au urmat sfaturile lor.
13O! de M-ar asculta poporul Meu,
de ar umbla Israel în căile Mele!
14Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,
Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi,
şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă.

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Psalm 811Dem Vorsänger. Auf der Gittit. Von Asaph.2Singt fröhlich Gott, der unsere Stärke ist, jauchzt dem Gott Jakobs!3Stimmt ein Lied an und nehmt das Tamburin zur Hand, die liebliche Laute samt der Harfe!4Stoßt am Neumond in das Horn, am Vollmond, zum Tag unseres Festes!5Denn das ist eine Satzung für Israel, es ist eine Verordnung des Gottes Jakobs.6Er setzte es ein als Zeugnis für Joseph, als er auszog gegen das Land Ägypten. – Eine Sprache, die ich nicht kannte, höre ich:7»Ich habe die Last von seiner Schulter genommen, seine Hände sind den Tragkorb los geworden.8Als du mich anriefst in der Not, da brachte ich dir Rettung; ich antwortete dir im Donnergewölk und prüfte dich am Haderwasser. (Sela.)9Höre, mein Volk, ich will dich ermahnen; Israel, wenn du mir doch Gehör schenken wolltest!10Kein anderer Gott soll bei dir sein, und einen fremden Gott bete nicht an!11Ich bin der HERR, dein Gott, der dich heraufgeführt hat aus dem Land Ägypten. Tue deinen Mund weit auf, so will ich ihn füllen!12Aber mein Volk hat meiner Stimme nicht gehorcht, und Israel war mir nicht zu Willen.13Da gab ich sie dahin in die Verstocktheit ihres Herzens, daß sie wandelten nach ihrem eigenen Rat.14O daß doch mein Volk mir gehorsam wäre, und Israel in meinen Wegen wandelte!15Wie bald wollte ich ihre Feinde demütigen und meine Hand wenden gegen ihre Widersacher!16Die den HERRN hassen, müssten sich ihm schmeichelnd unterwerfen; ihre Zeit aber würde ewiglich währen!17Und Er würde sie mit dem besten Weizen speisen; ja, mit Honig aus dem Felsen würde ich dich sättigen!«

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.