VDCC
1
şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2Să mergem înaintea Lui cu laude,
să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
4El ţine în mână adâncimile pământului,
şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
5A Lui este marea, El a făcut-o,
şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
6veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,
să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7Căci El este Dumnezeul nostru,
şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
8„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba,
ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9unde părinţii voştri M-au ispitit
şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta
şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită;
ei nu cunosc căile Mele.”
11De aceea am jurat în mânia Mea:
„Nu vor intra în odihna Mea!”
© Societatea Biblică Interconfesională din România