VDCC
1
şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2Să mergem înaintea Lui cu laude,
să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
4El ţine în mână adâncimile pământului,
şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
5A Lui este marea, El a făcut-o,
şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
6veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,
să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7Căci El este Dumnezeul nostru,
şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
8„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba,
ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9unde părinţii voştri M-au ispitit
şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta
şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită;
ei nu cunosc căile Mele.”
11De aceea am jurat în mânia Mea:
„Nu vor intra în odihna Mea!”
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 951Kommt, lasst uns dem HERRN zujubeln und jauchzen dem Fels unsres Heils!2Lasst uns ihm begegnen mit Lobgesang und mit Psalmen ihm zujauchzen!3Denn der HERR ist ein großer Gott und ein großer König über alle Götter.4In seiner Hand sind die Tiefen der Erde, und die Gipfel der Berge gehören ihm.5Sein ist das Meer, denn er hat es gemacht, und seine Hände haben das Festland bereitet.6Kommt, lasst uns anbeten und uns beugen, lasst uns niederfallen vor dem HERRN, unserem Schöpfer!7Denn er ist unser Gott, und wir sind das Volk seiner Weide und die Schafe seiner Hand. »Heute, wenn ihr seine Stimme hört,8so verstockt eure Herzen nicht, wie bei der Herausforderung, am Tag der Versuchung in der Wüste,9wo mich eure Väter versuchten; sie prüften mich – und sahen doch mein Werk!10Vierzig Jahre empfand ich Ekel vor diesem Geschlecht; und ich sprach: Sie sind ein Volk, das in seinem Herzen in die Irre geht, und sie haben meine Wege nicht erkannt,11so daß ich schwor in meinem Zorn: Sie sollen nicht in meine Ruhe eingehen!«