Biblia

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici;
dar eu alerg la rugăciune.
5Ei îmi întorc rău pentru bine,
şi ură, pentru dragostea mea.
6Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău,
şi un pârâş să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8Puţine să-i fie zilele la număr,
şi slujba să i-o ia altul!
9Să-i rămână copiii orfani,
şi nevasta sa, văduvă!
10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească,
să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are,
şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12Nimeni să nu mai ţină la el
şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13Urmaşii lui să fie nimiciţi
şi să li se stingă numele în neamul următor!
14Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul, în oase!
19De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere,
de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei
şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
22Sunt nenorocit şi lipsit,
şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24Mi-au slăbit genunchii de post
şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc, ei dau din cap.
26Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Şi să ştie că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31căci El stă la dreapta săracului,
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.