VDCC
Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David1
2Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici;
dar eu alerg la rugăciune.
5Ei îmi întorc rău pentru bine,
şi ură, pentru dragostea mea.
6Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău,
şi un pârâş să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8Puţine să-i fie zilele la număr,
şi slujba să i-o ia altul!
9Să-i rămână copiii orfani,
şi nevasta sa, văduvă!
10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească,
să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are,
şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12Nimeni să nu mai ţină la el
şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13Urmaşii lui să fie nimiciţi
şi să li se stingă numele în neamul următor!
14Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul, în oase!
19De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere,
de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei
şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
22Sunt nenorocit şi lipsit,
şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24Mi-au slăbit genunchii de post
şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc, ei dau din cap.
26Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Şi să ştie că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31căci El stă la dreapta săracului,
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1091Dem Vorsänger. Ein Psalm Davids. Gott, den ich rühme, schweige nicht!2Denn der Mund des Gottlosen und des Betrügers hat sich gegen mich aufgetan; mit lügnerischer Zunge sprechen sie zu mir.3Sie umringen mich mit gehässigen Worten und bekämpfen mich ohne Grund.4Dafür, daß ich sie liebe, sind sie mir Feind; ich aber bete.5Sie erweisen mir Böses für Gutes und Hass für Liebe.6Setze einen Gottlosen über ihn, und ein Ankläger stehe zu seiner Rechten!7Wenn er gerichtet wird, soll er schuldig gesprochen werden, und sein Gebet werde ihm zur Sünde!8Seine Tage seien wenige, und sein Amt empfange ein anderer!9Seine Kinder sollen Waisen werden und seine Frau eine Witwe!10Seine Kinder sollen umherwandern und betteln, nach [Brot] suchen fern von ihren zerstörten Wohnungen!11Der Gläubiger nehme ihm alles weg, und Fremde sollen plündern, was er sich erworben hat.12Niemand gebe ihm Gnadenfrist, und keiner erbarme sich über seine Waisen!13Seine Nachkommen sollen ausgerottet werden, ihr Name erlösche in der nächsten Generation!14Der Missetat seiner Väter werde gedacht vor dem HERRN, und die Sünde seiner Mutter werde nicht ausgetilgt!15Sie sollen allezeit dem HERRN vor Augen stehen, und ihr Angedenken werde von der Erde vertilgt,16weil er nicht daran dachte, Barmherzigkeit zu üben, sondern den Elenden und Armen verfolgte und den Niedergeschlagenen, um ihn zu töten.17Da er den Fluch liebte, so komme er über ihn; und da er den Segen nicht begehrte, so sei er fern von ihm!18Er zog den Fluch an wie sein Gewand; so dringe er in sein Inneres wie Wasser und wie Öl in seine Gebeine!19Er sei ihm wie das Gewand, das er anzieht, und wie der Gurt, mit dem er sich ständig umgürtet!20Das sei der Lohn für meine Widersacher vonseiten des HERRN, für die, welche Böses gegen meine Seele reden!21Du aber, o HERR, [mein] Herr, handle an mir um deines Namens willen; deine Gnade ist gut; darum errette mich!22Denn ich bin elend und arm, und mein Herz ist verwundet in meiner Brust.23Wie ein Schatten, wenn er sich neigt, schleiche ich dahin; ich werde verscheucht wie eine Heuschrecke.24Meine Knie wanken vom Fasten, mein Fleisch magert gänzlich ab,25und ich bin ihnen zum Gespött geworden; wer mich sieht, schüttelt den Kopf.26Hilf mir, o HERR, mein Gott! Rette mich nach deiner Gnade,27so wird man erkennen, daß dies deine Hand ist, daß du, HERR, dies getan hast.28Sie mögen fluchen – du aber segne; erheben sie sich [gegen mich], so sollen sie zuschanden werden; aber dein Knecht soll sich freuen.29Meine Ankläger sollen Schmach anziehen und in ihre Schande sich hüllen wie in einen Mantel.30Ich will den HERRN laut preisen mit meinem Mund, und inmitten vieler will ich ihn rühmen,31weil er dem Armen zur Seite stand, um ihn zu retten vor denen, die ihn verurteilten.