VDCC
Un psalm al lui Asaf1
au pângărit Templul Tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
4Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
şi va arde mânia Ta ca focul?
6Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc
şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
7Căci au mâncat pe Iacov
şi i-au pustiit locuinţa.
8Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale!
Căci suntem nenorociţi de tot!
9Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor,
batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci
şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 791Ein Psalm Asaphs. O Gott, es sind Heiden in dein Erbteil eingedrungen! Sie haben deinen heiligen Tempel verunreinigt und Jerusalem zu Trümmerhaufen gemacht!2Sie haben die Leichname deiner Knechte den Vögeln des Himmels zur Speise gegeben, das Fleisch deiner Getreuen den wilden Tieren;3sie haben ihr Blut vergossen wie Wasser, rings um Jerusalem her, und niemand hat sie begraben.4Wir sind ein Hohn geworden für unsere Nachbarn, zu Spott und Schande denen, die uns umgeben!5Wie lange, o HERR? Willst du ewiglich zürnen? Soll dein Eifer wie Feuer brennen?6Gieße deinen Grimm über die Heiden aus, die dich nicht kennen, und über die Königreiche, die deinen Namen nicht anrufen!7Denn man hat Jakob gefressen, und seine Wohnung haben sie verwüstet.8Rechne uns nicht die Verschuldungen unserer Vorfahren an; dein Erbarmen komme uns eilends entgegen, denn wir sind sehr geschwächt!9Hilf uns, du Gott unseres Heils, um der Ehre deines Namens willen, und rette uns und vergib uns unsere Sünden um deines Namens willen!10Warum sollen die Heiden sagen: »Wo ist [nun] ihr Gott?« Lass unter den Heiden offenbar werden vor unseren Augen die Rache für das vergossene Blut deiner Knechte!11Lass vor dich kommen das Seufzen des Gefangenen; bewahre durch deinen gewaltigen Arm die dem Tod Geweihten,12und vergilt unseren Nachbarn siebenfältig in ihren Schoß ihren Hohn, womit sie dich, Herr, verhöhnt haben!13Wir aber, dein Volk und die Schafe deiner Weide, wir wollen dir ewiglich danken und deinen Ruhm erzählen von Geschlecht zu Geschlecht.