Doriti ca elim.at să vă redirecționeze automat la pagina în limba română?
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Pentru detalii accesati pagina GDPR Vreau detalii

Biblia

VDCC

CARTEA A TREIA
Un psalm al lui Asaf
1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,
când vedeam fericirea celor răi.
4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte,
şi trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7Li se bulbucă ochii de grăsime,
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9îşi înalţă gura până la ceruri,
şi limba le cutreieră pământul.
10De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin
11şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
20Ca un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21Când mi se amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22eram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:
fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.

Traducerea D. Cornilescu 1924, ediția revizuită în 2014
© Societatea Biblică Interconfesională din România

SCH2000

Drittes Buch / Psalm 731Ein Psalm Asaphs. Nur gut ist Gott gegen Israel, gegen die, welche reinen Herzens sind.2Ich aber – fast wäre ich gestrauchelt mit meinen Füßen, wie leicht hätte ich einen Fehltritt getan!3Denn ich beneidete die Übermütigen, als ich das Wohlergehen der Gottlosen sah.4Denn sie leiden keine Qual bis zu ihrem Tod, und ihr Leib ist wohlgenährt.5Sie leben nicht in der Not der Sterblichen und sind nicht geplagt wie andere Menschen.6Darum ist Hochmut ihr Halsschmuck, und Gewalttat ist das Gewand, das sie umhüllt.7Ihr Gesicht strotzt von Fett; sie bilden sich sehr viel ein.8Sie höhnen und reden boshaft von Bedrückung, hochfahrend reden sie.9Sie reden, als käme es vom Himmel; was sie sagen, muss gelten auf Erden.10Darum wendet sich auch sein Volk ihnen zu, und es wird von ihnen viel Wasser aufgesogen.11Und sie sagen: »Wie sollte Gott es wissen? Hat denn der Höchste Kenntnis davon?«12Siehe, das sind die Gottlosen; denen geht es immer gut, und sie werden reich!13Ganz umsonst habe ich mein Herz rein erhalten und meine Hände in Unschuld gewaschen;14denn ich bin doch den ganzen Tag geplagt worden, und meine Züchtigung war jeden Morgen da!15Wenn ich gesagt hätte: »Ich will ebenso reden!« – siehe, so hätte ich treulos gehandelt am Geschlecht deiner Söhne.16So sann ich denn nach, um dies zu verstehen; aber es war vergebliche Mühe in meinen Augen17– bis ich in das Heiligtum Gottes ging und auf ihr Ende achtgab.18Fürwahr, du stellst sie auf schlüpfrigen Boden; du lässt sie fallen, daß sie in Trümmer sinken.19Wie sind sie so plötzlich verwüstet worden! Sie sind untergegangen und haben ein Ende mit Schrecken genommen.20Wie man einen Traum nach dem Erwachen verschmäht, so wirst du, o Herr, wenn du dich aufmachst, ihr Bild verschmähen.21Als mein Herz verbittert war und ich in meinen Nieren das Stechen fühlte,22da war ich töricht und verstand nichts; ich verhielt mich wie ein Vieh gegen dich.23Und dennoch bleibe ich stets bei dir; du hältst mich bei meiner rechten Hand.24Du leitest mich nach deinem Rat und nimmst mich danach in Herrlichkeit auf!25Wen habe ich im Himmel [außer dir]? Und neben dir begehre ich nichts auf Erden!26Wenn mir auch Leib und Seele vergehen, so bleibt doch Gott ewiglich meines Herzens Fels und mein Teil.27Denn siehe, die fern von dir sind, gehen ins Verderben; du vertilgst alle, die dir hurerisch die Treue brechen.28Mir aber ist die Nähe Gottes köstlich; ich habe GOTT, den Herrn, zu meiner Zuflucht gemacht, um alle deine Werke zu verkünden.

Schlachter Copyright © 2000 Genfer Bibelgesellschaft.