VDCC
Către mai marele cântăreţilor – „Nu nimici” – O cântare de laudă a lui David – Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul1
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
până vor trece nenorocirile.
2Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6Ei întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
7Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta până la nori.
11Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 571Dem Vorsänger. »Verdirb nicht.« Von David, ein Miktam, als er vor Saul in die Höhle floh.2Sei mir gnädig, o Gott, sei mir gnädig! Denn bei dir birgt sich meine Seele, und ich nehme Zuflucht unter dem Schatten deiner Flügel, bis das Verderben vorübergezogen ist.3Ich rufe zu Gott, dem Allerhöchsten, zu Gott, der meine Sache hinausführt.4Er wird mir vom Himmel Rettung senden, wird den zum Hohn machen, der gegen mich wütet. (Sela.) Gott wird seine Gnade und Wahrheit senden.5Meine Seele ist mitten unter Löwen, ich liege zwischen Feuerbränden, wohne unter Menschenkindern, deren Zähne Speere und Pfeile und deren Zungen scharfe Schwerter sind.6Erhebe dich über die Himmel, o Gott, über der ganzen Erde sei deine Herrlichkeit!7Sie haben meinen Füßen ein Netz gestellt, meine Seele niedergebeugt; sie haben eine Grube gegraben vor mir – und sie sind selbst hineingefallen! (Sela.)8Mein Herz ist getrost, o Gott, mein Herz ist getrost, ich will singen und spielen.9Wach auf, meine Seele, Harfe und Laute, wacht auf! Ich will die Morgenröte wecken.10Herr, ich will dich preisen unter den Völkern, ich will dir lobsingen unter den Nationen!11Denn groß bis zum Himmel ist deine Gnade, und deine Treue bis zu den Wolken!12Erhebe dich über die Himmel, o Gott, über der ganzen Erde sei deine Herrlichkeit!