VDCC
Către mai marele cântăreţilor – De cântat ca şi „Crinii” – Un psalm al lui David1
căci îmi ameninţă apele viaţa.
2Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine;
am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru Tine port eu ocara,
şi îmi acoperă faţa ruşinea.
8Am ajuns un străin pentru fraţii mei
şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10Plâng şi postesc,
şi ei mă ocărăsc.
11Mă îmbrac cu sac,
şi ei mă batjocoresc.
12Cei ce stau la poartă vorbesc de mine,
şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi să nu se închidă groapa peste mine!
16Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine
17şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
18Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face;
toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav;
aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.
21Ei îmi pun fiere în mâncare,
şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
22Să li se prefacă masa într-o cursă,
şi liniştea într-un laţ!
23Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă,
şi clatină-le mereu coapsele!
24Varsă-Ţi mânia peste ei,
şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25Pustie să le rămână locuinţa,
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,
povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,
şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28Să fie şterşi din Cartea Vieţii,
şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29Eu sunt nenorocit şi sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări,
şi prin laude Îl voi preamări.
31Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel
cu coarne şi copite!
32Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură;
voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33Căci Domnul ascultă pe cei săraci
şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34Să-L laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele!
35Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda;
ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
36sămânţa robilor Lui le va moşteni,
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 691Dem Vorsänger. Nach [der Melodie] »Lilien«. Von David.2Hilf mir, o Gott, denn die Wasser gehen mir bis an die Seele!3Ich bin versunken in tiefem Schlamm und habe keinen Stand; ich bin in tiefes Wasser geraten, und die Flut überströmt mich;4ich bin müde von meinem Schreien, meine Kehle ist vertrocknet; meine Augen sind verschmachtet im Harren auf meinen Gott.5Die mich ohne Ursache hassen, sind zahlreicher als die Haare auf meinem Haupt; die mich verderben wollen, sind mächtig, die ohne Grund mir Feind sind; was ich nicht geraubt habe, das soll ich erstatten!6O Gott, du kennst meine Torheit, und meine Verschuldungen sind dir nicht verborgen.7Lass nicht zuschanden werden an mir, die auf dich hoffen, o du Herrscher, HERR der Heerscharen; lass nicht meinetwegen beschämt werden, die dich suchen, du Gott Israels!8Denn um deinetwillen trage ich Schmach, und Schande bedeckt mein Angesicht.9Entfremdet bin ich meinen Brüdern und ein Fremder geworden den Söhnen meiner Mutter.10Denn der Eifer um dein Haus hat mich verzehrt, und die Schmähungen derer, die dich schmähen, sind auf mich gefallen.11Als meine Seele fastete und weinte, wurde ich deshalb beschimpft,12und als ich mich mit Sacktuch kleidete, haben sie mich zum Sprichwort gemacht.13Die im Tor sitzen, schwatzen von mir, und die Zecher singen von mir beim Saitenspiel.14Ich aber bete zu dir, o HERR, zur angenehmen Zeit; o Gott, nach deiner großen Gnade erhöre mich mit deiner treuen Hilfe!15Reiße mich aus dem Schlamm, daß ich nicht versinke! Lass mich Rettung finden vor denen, die mich hassen, und aus den Wassertiefen,16dass mich die Wasserflut nicht überströmt und mich die Tiefe nicht verschlingt, noch die Grube sich über mir schließt!17Erhöre mich, HERR, denn deine Gnade ist freundlich; wende dich zu mir nach deiner großen Barmherzigkeit18und verbirg dein Angesicht nicht vor deinem Knecht, denn ich bin in Not; erhöre mich eilends!19Nahe dich meiner Seele, erlöse sie; um meiner Feinde willen befreie mich!20Du weißt um meine Schmach, um meine Schande und Beschimpfung; meine Widersacher sind alle vor dir.21Die Schmach hat mein Herz gebrochen, und ich bin elend; ich wartete auf Mitleid, aber da war keines, und auf Tröster, aber ich fand sie nicht.22Und sie gaben mir Galle zur Speise und Essig zu trinken in meinem Durst.23Ihr Tisch vor ihnen soll zur Schlinge werden und zum Fallstrick den Sorglosen!24Ihre Augen sollen finster werden, daß sie nicht mehr sehen, und ihre Lenden sollen allezeit wanken.25Gieße deinen Grimm über sie aus, und die Glut deines Zorns erfasse sie;26ihre Wohnstätte soll verwüstet werden, und in ihren Zelten wohne niemand mehr!27Denn sie verfolgen den, welchen du geschlagen hast, und haben sich unterhalten über die Schmerzen deiner Verwundeten.28Füge Schuld zu ihrer Schuld, und lass sie nicht zu deiner Gerechtigkeit gelangen!29Tilge sie aus dem Buch des Lebens; sie sollen nicht eingeschrieben sein mit den Gerechten!30Ich aber bin elend und voller Schmerzen; deine Rettung, o Gott, berge mich in der Höhe!31Ich will den Namen Gottes loben mit einem Lied und ihn erheben mit Dank.32Das wird dem HERRN angenehmer sein als ein Stier, als ein Jungstier, der Hörner und gespaltene Hufe hat.33Wenn das die Elenden sehen, werden sie sich freuen. Ihr, die ihr Gott sucht, euer Herz soll aufleben!34Denn der HERR hört auf die Armen und verachtet seine Gefangenen nicht.35Himmel und Erde sollen ihn rühmen, die Meere und alles, was sich in ihnen regt!36Denn Gott wird Zion retten und die Städte Judas bauen, und man wird dort wohnen und sie besitzen;37und der Same seiner Knechte wird sie erben, und die seinen Namen lieben, werden darin wohnen.