VDCC
Către mai marele cântăreţilor – De cântat pe instrumente cu corzi – O cântare a lui David1
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
3din pricina zarvei vrăjmaşului
şi din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
şi mă urmăresc cu mânie.
4Îmi tremură inima în mine
şi mă cuprinde spaima morţii,
5mă apucă frica şi groaza
şi mă iau fiorii.
6Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”
7Da, aş fugi departe de tot
şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire)
8Aş fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.
9Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă şi certuri;
10zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
11răutatea este în mijlocul ei,
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte,
căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15Să vină moartea peste ei
şi să se coboare de vii în Locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16Dar eu strig către Dumnezeu,
şi Domnul mă va scăpa.
17Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem,
şi El va auzi glasul meu.
18Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
19Dumnezeu va auzi şi-i va smeri,
El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
şi nu se tem de Dumnezeu.
20Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
şi îşi calcă legământul.
21Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul:
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 551Dem Vorsänger. Mit Saitenspiel. Ein Maskil von David.2Schenke meinem Gebet Gehör, o Gott, und verbirg dich nicht vor meinem Flehen!3Höre auf mich und antworte mir! Ich bin unruhig in meiner Klage und stöhne4vor dem Brüllen des Feindes, vor der Bedrückung des Gottlosen; denn sie wollen Unheil über mich bringen und befeinden mich grimmig!5Mein Herz bebt in mir, und die Schrecken des Todes haben mich überfallen;6Furcht und Zittern kommt mich an, und Schauder bedeckt mich.7Und ich sprach: O daß ich Flügel hätte wie die Taube; ich würde davonfliegen, bis ich Ruhe fände!8Siehe, ich wollte weit weg fliehen, mich in der Wüste aufhalten;9ich wollte zu meinem Zufluchtsort eilen vor dem brausenden Wind, vor dem Sturm. (Sela.)10Vertilge sie, HERR, entzweie sie in ihren Absprachen, denn ich sehe Gewalttat und Streit in der Stadt!11Tag und Nacht gehen sie umher auf ihren Mauern, und in ihrem Inneren ist Unheil und Verderben.12Bosheit herrscht in ihrer Mitte, und von ihrem Markt weichen nicht Bedrückung und Betrug.13Denn es ist nicht mein Feind, der mich schmäht; das könnte ich ertragen. Nicht mein Hasser tut groß gegen mich; vor dem wollte ich mich verbergen.14Aber du bist es, ein Mensch meinesgleichen, mein Freund und mein Vertrauter!15[Dabei] hatten wir innige Gemeinschaft miteinander, sind zum Haus Gottes gegangen mit der Menge! –16Der Tod überfalle sie! Sie sollen lebendig ins Totenreich fahren, denn Bosheit ist in ihren Wohnungen, in ihrem Inneren.17Ich aber rufe zu Gott, und der HERR wird mir helfen.18Abends, morgens und mittags will ich beten und ringen, so wird er meine Stimme hören.19Er hat meine Seele erlöst und ihr Frieden verschafft vor denen, die mich bekriegten; denn viele sind gegen mich gewesen.20Gott wird hören und sie demütigen, er, der auf dem Thron sitzt von Urzeit her. (Sela.) Denn sie ändern sich nicht, und sie fürchten Gott nicht. –21Er hat seine Hand ausgestreckt gegen die, welche in Frieden mit ihm lebten; seinen Bund hat er entweiht.22Seine Reden sind glatt wie Butter, aber Krieg hat er im Sinn. Seine Worte sind sanfter als Öl, aber doch gezückte Schwerter.23Wirf dein Anliegen auf den HERRN, und er wird für dich sorgen; er wird den Gerechten in Ewigkeit nicht wanken lassen!24Ja, du, o Gott, wirst sie in die Grube des Verderbens hinunterstoßen; die Blutgierigen und Falschen werden es nicht bis zur Hälfte ihrer Tage bringen. Ich aber vertraue auf dich!