VDCC
Un psalm al lui David1
Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
2Nu intra la judecată cu robul Tău!
Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
3Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pământ:
mă face să locuiesc în întuneric ca cei ce au murit de multă vreme.
4Îmi este mâhnit duhul în mine,
îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
5Mi-aduc aminte de zilele de odinioară,
mă gândesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mâinilor Tale.
6Îmi întind mâinile spre Tine;
îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. – (Oprire)
7Grăbeşte de m-ascultă, Doamne!
Mi se topeşte duhul:
nu-mi ascunde faţa Ta!
Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!
8Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ sufletul.
9Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
10Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
11Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă;
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei
şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1431Ein Psalm Davids. HERR, höre mein Gebet, achte auf mein Flehen! Antworte mir in deiner Treue, in deiner Gerechtigkeit!2Und geh nicht ins Gericht mit deinem Knecht; denn vor dir ist kein Lebendiger gerecht!3Denn der Feind verfolgt meine Seele; er hat mein Leben zu Boden getreten und zwingt mich, im Dunkeln zu sitzen wie die längst Verstorbenen.4Und mein Geist ist verzagt in mir, mein Herz ist erstarrt in meinem Innern.5Ich gedenke an die längst vergangenen Tage, rufe mir alle deine Taten in Erinnerung und sinne nach über die Werke deiner Hände.6Ich strecke meine Hände aus nach dir; meine Seele verlangt nach dir wie lechzendes Erdreich. (Sela.)7Erhöre mich eilends, o HERR; mein Geist vergeht! Verbirg dein Angesicht nicht vor mir, daß ich nicht denen gleich werde, die in die Grube hinabfahren!8Lass mich früh deine Gnade hören, denn auf dich vertraue ich! Lass mich den Weg erkennen, auf dem ich gehen soll, denn zu dir erhebe ich meine Seele.9Errette mich, HERR, von meinen Feinden, denn bei dir suche ich Schutz!10Lehre mich tun nach deinem Wohlgefallen, denn du bist mein Gott; dein guter Geist führe mich in ebenem Land!11Um deines Namens willen, HERR, erhalte mich am Leben; durch deine Gerechtigkeit führe meine Seele aus der Not!12Und in deiner Gnade vertilge meine Feinde, und lass zugrunde gehen alle Widersacher meiner Seele; denn ich bin dein Knecht!