VDCC
Un psalm al lui David1
care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie,
2Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
4Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te!
Atinge munţii, ca să fumege!
6Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
7Întinde-Ţi mâinile de sus,
izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8a căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
9Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi.
10Tu, care dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
11izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri,
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
13Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
15Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1441Von David. Gelobt sei der HERR, mein Fels, der meine Hände geschickt macht zum Kampf, meine Finger zum Krieg;2meine gnädige Hilfe und meine Burg, meine Zuflucht und mein Erretter, mein Schild, auf den ich vertraue, der mir auch mein Volk unterwirft!3HERR, was ist der Mensch, daß du an ihn gedenkst, der Sohn des Menschen, daß du auf ihn achtest?4Der Mensch gleicht einem Hauch, seine Tage sind wie ein flüchtiger Schatten!5HERR, neige deinen Himmel und fahre herab! Rühre die Berge an, daß sie rauchen!6Lass es blitzen und zerstreue sie, schieße deine Pfeile ab und schrecke sie!7Strecke deine Hand aus von der Höhe; reiße mich heraus und rette mich aus großen Wassern, aus der Hand der Söhne der Fremde,8deren Mund Lügen redet und deren Rechte eine trügerische Rechte ist.9O Gott, ein neues Lied will ich dir singen, mit der zehnsaitigen Harfe will ich dir spielen,10der du den Königen Sieg gibst und deinen Knecht David errettest vor dem verderblichen Schwert!11Reiße mich heraus und errette mich aus der Hand der Söhne der Fremde, deren Mund Lügen redet und deren Rechte eine trügerische Rechte ist,12damit unsere Söhne in ihrer Jugend wie Sprösslinge emporwachsen, unsere Töchter den Säulen gleichen, gemeißelt nach der Art eines Tempelbaus;13dass unsere Speicher gefüllt sind und Vorräte geben von jeglicher Art; daß unsere Schafe sich tausendfach mehren, zehntausendfach auf unseren Weiden;14dass unsere Rinder trächtig sind ohne Unfall noch Verlust, und daß kein Klagegeschrei zu hören ist auf unseren Straßen!15Wohl dem Volk, dem es so ergeht; wohl dem Volk, dessen Gott der HERR ist!