VDCC
O cântare a lui David – O rugăciune făcută când era în peşteră1
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2Îmi vărs necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5Doamne, către Tine strig şi zic:
„Tu eşti scăparea mea,
partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
6Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1421Ein Maskil von David, als er in der Höhle war. Ein Gebet.2Ich schreie mit meiner Stimme zum HERRN, ich flehe mit meiner Stimme zum HERRN.3Ich schütte meine Klage vor ihm aus und bringe meine Not vor ihn.4Wenn mein Geist in mir verzagt ist, so kennst du doch meinen Pfad; auf dem Weg, den ich wandeln soll, haben sie mir heimlich eine Schlinge gelegt.5Ich schaue zur Rechten, siehe, da ist keiner, der mich kennt; jede Zuflucht ist mir abgeschnitten, niemand fragt nach meiner Seele!6Ich schreie, o HERR, zu dir; ich sage: Du bist meine Zuflucht, mein Teil im Land der Lebendigen!7Höre auf mein Wehklagen, denn ich bin sehr schwach; errette mich von meinen Verfolgern, denn sie sind mir zu mächtig!8Führe meine Seele aus dem Kerker, daß ich deinen Namen preise! Die Gerechten werden sich zu mir sammeln, wenn du mir wohlgetan hast.