VDCC
1
Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
3Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,
căutaţi necurmat faţa Lui!
5Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut,
de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
6sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
7Domnul este Dumnezeul nostru:
judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
8El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui,
de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
9de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam
şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
10El l-a făcut lege pentru Iacov,
legământ veşnic pentru Israel,
11zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire
care v-a căzut la sorţi.”
12Pe atunci ei erau puţini la număr,
foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
13mergeau de la un neam la altul
şi de la o împărăţie la un alt popor;
14dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească
şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
15„Nu vă atingeţi de unşii Mei – a zis El – şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”
16A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai.
17Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.
18I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
19până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el
şi până când l-a încercat cuvântul Domnului.
20Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile,
şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
21L-a pus domn peste casa lui
şi dregătorul tuturor averilor lui,
22ca să lege după plac pe domnitorii lui
şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23Atunci Israel a venit în Egipt,
şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
24Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult
şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
25Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui
şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.
26A trimis pe robul Său Moise
şi pe Aaron, pe care-l alesese.
27Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor,
au făcut minuni în ţara lui Ham.
28A trimis întuneric şi a adus negura,
ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui.
29Le-a prefăcut apele în sânge
şi a făcut să le piară toţi peştii.
30Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor.
31El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare,
păduchi pe tot ţinutul lor.
32În loc de ploaie le-a dat grindină
şi flăcări de foc în ţara lor.
33Le-a bătut viile şi smochinii
şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.
34El a zis şi au venit lăcuste,
lăcuste fără număr,
35care au mâncat toată iarba din ţară
şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
36A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor,
toată pârga puterii lor.
37A scos pe poporul Său cu argint şi aur,
şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.
38Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucase groaza de ei.
39A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
40La cererea lor, a trimis prepeliţe
şi i-a săturat cu pâine din cer.
41A deschis stânca, şi au curs ape,
care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
42Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt
şi de robul Său Avraam.
43A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
44Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
45ca să păzească poruncile Lui
şi să ţină legile Lui.
Lăudaţi pe Domnul!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1051Dankt dem HERRN, ruft seinen Namen an, macht unter den Völkern seine Taten bekannt!2Singt ihm, lobsingt ihm, redet von allen seinen Wundern!3Rühmt euch seines heiligen Namens! Es freue sich das Herz derer, die den HERRN suchen!4Fragt nach dem HERRN und nach seiner Macht, sucht sein Angesicht allezeit!5Gedenkt an seine Wunder, die er getan hat, an seine Zeichen und die Urteile seines Mundes,6o Same Abrahams, seines Knechtes, o ihr Kinder Jakobs, seine Auserwählten!7Er, der HERR, ist unser Gott; auf der ganzen Erde gelten seine Rechtsurteile.8Er gedenkt auf ewig an seinen Bund, an das Wort, das er ergehen ließ auf tausend Geschlechter hin;9[an den Bund,] den er mit Abraham geschlossen, an seinen Eid, den er Isaak geschworen hat.10Er stellte ihn auf für Jakob als Satzung, für Israel als ewigen Bund,11als er sprach: »Dir gebe ich das Land Kanaan als das Los eures Erbteils«,12als sie noch leicht zu zählen waren, nur wenige und Fremdlinge darin.13Und sie zogen von einem Volk zum andern und von einem Königreich zum andern.14Er ließ sie von keinem Menschen bedrücken und züchtigte Könige um ihretwillen:15»Tastet meine Gesalbten nicht an und fügt meinen Propheten kein Leid zu!«16Und er rief eine Hungersnot herbei über das Land und zerschlug jede Stütze an Brot.17Er sandte einen Mann vor ihnen her; Joseph wurde als Knecht verkauft.18Sie zwangen seinen Fuß in einen Stock; sein Hals kam ins Eisen19– bis zu der Zeit, da sein Wort eintraf und der Ausspruch des HERRN ihn geläutert hatte.20Der König sandte hin und befreite ihn; der die Völker beherrschte, ließ ihn los.21Er setzte ihn zum Herrn über sein Haus und zum Herrscher über alle seine Güter,22dass er seine Fürsten nach Belieben binde und seine Ältesten unterweise.23Da zog Israel nach Ägypten, und Jakob wurde ein Fremdling im Land Hams.24Und er machte sein Volk sehr fruchtbar und ließ es stärker werden als seine Bedränger.25Er verwandelte ihr Herz, daß sie sein Volk hassten, arglistig handelten an seinen Knechten.26Er sandte Mose, seinen Knecht, Aaron, den er erwählt hatte.27Die taten seine Zeichen unter ihnen und Wunder im Land Hams.28Er sandte Finsternis, und es wurde Nacht, damit sie seinem Wort nicht widerstreben möchten.29Er verwandelte ihre Gewässer in Blut und tötete ihre Fische;30ihr Land wimmelte von Fröschen bis in die Gemächer ihrer Könige.31Er sprach, und es kamen Fliegenschwärme, Mücken über ihr ganzes Gebiet.32Er gab ihnen Hagel statt Regen, Feuerflammen auf ihr Land;33und er schlug ihre Weinstöcke und Feigenbäume und zerbrach die Bäume in ihrem Land.34Er sprach, da kamen Heuschrecken und Fresser ohne Zahl,35die fraßen alles Grün im Land und verzehrten ihre Feldfrüchte.36Und er schlug alle Erstgeburt in ihrem Land, die Erstlinge all ihrer Kraft.37Aber [Israel] ließ er ausziehen mit Silber und Gold, und es war kein Strauchelnder unter ihren Stämmen.38Ägypten war froh, daß sie gingen; denn Furcht vor ihnen war auf sie gefallen.39Er breitete vor ihnen eine Wolke aus als Decke und Feuer, um die Nacht zu erleuchten.40Sie forderten; da ließ er Wachteln kommen und sättigte sie mit Himmelsbrot.41Er öffnete den Felsen, da floß Wasser heraus; es floß als ein Strom in der Wüste.42Denn er gedachte an sein heiliges Wort, an Abraham, seinen Knecht.43Er ließ sein Volk ausziehen mit Freuden, mit Jubel seine Auserwählten.44Und er gab ihnen die Länder der Heiden, und was die Völker sich mühsam erworben hatten, das nahmen sie in Besitz,45damit sie seine Satzungen hielten und seine Lehren bewahrten. Hallelujah!