VDCC
1
Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale;
din nori Îţi faci carul
şi umbli pe aripile vântului.
4Din vânturi Îţi faci soli,
şi din flăcări de foc, slujitori.
5Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
6Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
7dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi,
până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi,
şi ele curg printre munţi.
11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii;
şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14Tu faci să crească iarba pentru vite,
şi verdeţuri, pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană:
15vin, care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pâine, care-i întăreşte inima.
16Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17În ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19El a făcut luna, ca să arate vremurile;
soarele ştie când trebuie să apună.
20Tu aduci întunericul, şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21puii de lei mugesc după pradă
şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, ele fug înapoi
şi se culcă în vizuinile lor.
23Dar omul iese la lucrul său
şi la munca lui, până seara.
24Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune,
şi pământul este plin de făpturile Tale.
25Iată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
26Acolo în ea umblă corăbiile,
şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură;
le iei Tu suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărâna lor.
30Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite,
şi înnoieşti astfel faţa pământului.
31În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32El priveşte pământul, şi pământul se cutremură;
atinge munţii, şi ei fumegă.
33Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35Să piară păcătoşii de pe pământ,
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 1041Lobe den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr groß; mit Pracht und Majestät bist du bekleidet,2du, der sich in Licht hüllt wie in ein Gewand, der den Himmel ausspannt wie eine Zeltbahn,3der sich seine Obergemächer zimmert in den Wassern, der Wolken zu seinem Wagen macht und einherfährt auf den Flügeln des Windes,4der seine Engel zu Winden macht, seine Diener zu Feuerflammen.5Er hat die Erde auf ihre Grundfesten gegründet, daß sie nicht wankt für immer und ewig.6Mit der Flut decktest du sie wie mit einem Kleid; die Wasser standen über den Bergen;7aber vor deinem Schelten flohen sie, vor deiner Donnerstimme suchten sie ängstlich das Weite.8Die Berge stiegen empor, die Täler senkten sich zu dem Ort, den du ihnen gesetzt hast.9Du hast [den Wassern] eine Grenze gesetzt, die sie nicht überschreiten sollen; sie dürfen die Erde nicht wiederum bedecken.10Du lässt Quellen entspringen in den Tälern; sie fließen zwischen den Bergen hin;11sie tränken alle Tiere des Feldes; die Wildesel löschen ihren Durst.12Über ihnen wohnen die Vögel des Himmels; die lassen aus den Zweigen ihre Stimme erschallen.13Du tränkst die Berge aus deinen Obergemächern; von der Frucht deiner Werke wird die Erde satt.14Du lässt Gras wachsen für das Vieh und Pflanzen, daß sie dem Menschen dienen, damit er Nahrung hervorbringe aus der Erde;15und damit der Wein das Herz des Menschen erfreue, und das Angesicht glänzend werde vom Öl, und damit Brot das Herz des Menschen stärke.16Die Bäume des HERRN trinken sich satt, die Zedern des Libanon, die er gepflanzt hat,17wo die Vögel ihre Nester bauen und der Storch, der die Zypressen bewohnt.18Die hohen Berge sind für die Steinböcke, die Felsen sind eine Zuflucht für die Klippdachse.19Er hat den Mond gemacht zur Bestimmung der Zeiten; die Sonne weiß ihren Untergang.20Schaffst du Finsternis, und wird es Nacht, so regen sich alle Tiere des Waldes.21Die jungen Löwen brüllen nach Raub und suchen ihre Nahrung von Gott.22Geht die Sonne auf, so ziehen sie sich zurück und legen sich in ihre Verstecke;23der Mensch aber geht hinaus an sein Tagewerk, an seine Arbeit bis zum Abend.24HERR, wie sind deine Werke so viele! Du hast sie alle in Weisheit gemacht, und die Erde ist erfüllt von deinem Besitz.25Da ist das Meer, so groß und weit ausgedehnt; darin wimmelt es ohne Zahl von Tieren klein und groß;26da fahren die Schiffe, der Leviathan, den du gemacht hast, daß er sich darin tummle.27Sie alle warten auf dich, daß du ihnen ihre Speise gibst zu seiner Zeit.28Wenn du ihnen gibst, so sammeln sie; wenn du deine Hand auftust, so werden sie mit Gutem gesättigt;29verbirgst du dein Angesicht, so erschrecken sie; nimmst du ihren Odem weg, so vergehen sie und werden wieder zu Staub;30sendest du deinen Odem aus, so werden sie erschaffen, und du erneuerst die Gestalt der Erde.31Die Herrlichkeit des HERRN währe ewig; der HERR freue sich an seinen Werken!32Blickt er die Erde an, so zittert sie; rührt er die Berge an, so rauchen sie.33Ich will dem HERRN singen mein Leben lang, meinem Gott lobsingen, solange ich bin.34Möge mein Nachsinnen ihm wohlgefallen! Ich freue mich an dem HERRN.35Die Sünder sollen von der Erde vertilgt werden und die Gottlosen nicht mehr sein! Lobe den HERRN, meine Seele! Hallelujah!