VDCC
Un psalm al lui David – Spre aducere aminte1
şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine,
şi mâna Ta apasă asupra mea.
3N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale;
nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;
ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.
5Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură,
în urma nebuniei mele.
6Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;
toată ziua umblu plin de întristare.
7Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele
şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire;
tulburarea inimii mele mă face să gem.
9Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta,
şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.
10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte,
şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea,
şi rudele mele stau deoparte.
12Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi
şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13Iar eu sunt ca un surd, n-aud;
sunt ca un mut care nu deschide gura.
14Sunt ca un om care n-aude
şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15Doamne, în Tine nădăjduiesc;
Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!
16Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine
şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul!”
17Căci sunt aproape să cad,
şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18Îmi mărturisesc fărădelegea,
mă doare de păcatul meu.
19Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere;
cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr.
20Ei îmi întorc rău pentru bine,
îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu,
Doamne, Mântuirea mea!
© Societatea Biblică Interconfesională din România
SCH2000
Psalm 381Ein Psalm Davids. Zum Gedenken.2HERR, strafe mich nicht in deinem Zorn, züchtige mich nicht in deinem Grimm!3Denn deine Pfeile haben mich getroffen, und deine Hand liegt schwer auf mir.4Es ist nichts Unversehrtes an meinem Fleisch vor deinem Zorn, nichts Heiles an meinen Gebeinen wegen meiner Sünde.5Denn meine Verschuldungen gehen über mein Haupt; wie eine schwere Last sind sie, zu schwer für mich.6Meine Wunden stinken und eitern um meiner Torheit willen.7Ich bin tief gebeugt und niedergedrückt; ich gehe trauernd einher den ganzen Tag;8denn meine Lenden sind voll Brand, und es ist nichts Unversehrtes an meinem Fleisch.9Ich bin ganz kraftlos und zermalmt; ich schreie vor Unruhe meines Herzens.10O Herr, all mein Verlangen ist vor dir offenbar, und mein Seufzen ist dir nicht verborgen!11Mein Herz pocht heftig, meine Kraft hat mich verlassen, und selbst das Licht meiner Augen ist mir geschwunden.12Meine Lieben und Freunde stehen abseits wegen meiner Plage, und meine Nächsten halten sich fern.13Die mir nach dem Leben trachten, legen mir Schlingen, und die mein Unglück suchen, besprechen meinen Untergang; sie ersinnen Lügen den ganzen Tag.14Ich aber bin wie ein Tauber und höre nichts, und wie ein Stummer, der seinen Mund nicht auftut.15Ja, ich bin wie einer, der nichts hört, und in dessen Mund kein Widerspruch ist.16Denn auf dich, HERR, harre ich; du wirst antworten, o Herr, mein Gott!17Denn ich sagte: daß sie nur nicht über mich frohlocken, nicht großtun gegen mich, wenn mein Fuß wankt!18Denn ich bin nahe daran zu fallen, und mein Schmerz ist stets vor mir.19Denn ich bekenne meine Schuld und bin bekümmert wegen meiner Sünde.20Meine Feinde aber gedeihen und sind mächtig, und zahlreich sind, die mich unter falschem Vorwand hassen.21Die mir Gutes mit Bösem vergelten, sind meine Widersacher, weil ich dem Guten nachjage.22Verlass mich nicht, o HERR! Mein Gott, sei nicht fern von mir!23Eile zu meiner Hilfe, o Herr, mein Heil!